Bhavesh Vyas a luptat împotriva cancerului la vârsta de 22 de ani. Șahul a devenit pentru el un refugiu în momentele cele mai dificile. În timp ce se confrunta cu bolile, jocul i-a oferit stabilitate, conexiune și o sursă de speranță. A spus: „Șahul a devenit refugiu.” Jocul a rămas alături de el de la copilărie, atunci când descoperise lumea, până când viața s-a complicat. În perioade de incertitudine, șahul i-a dat un sens. A fost un instrument de rezistență, un mod de a-și păstra controlul asupra unui univers care părea să se prăbușească. Deși terapia și tratamentele au fost dureroase, șahul a rămas un punct de sprijin. Apariția unei victorii pe tablă a adus-o pe ea, dar și o reînnoire a speranței. Acesta este un exemplu de cum un joc poate deveni un al doilea viață. Bhavesh a învățat că chiar și în cele mai grele momente, șahul poate fi o dovadă de forță. Viața lui continuă, iar șahul rămâne un prieten.